In Lumea Mea.
Aproape dupe sesiunea scolară de la facultate incheiată cu bine sper..fiind ultima, bucuria e mai mare!!! trebuie sărbătorit dupe expresia "Uite că cu copiatu am facut şi masteratu" doar că ecsprsia nu sa aplicat foarte tare caci am invaţat de data asta.
In momentu de faţă sunt cam dezamagit de propriami persoană, cu toate că fac anumite lucruri utile restu nu au utilitate prea mare, nu interacţionez corespunzator cu mediu inconjurator cu habitatu. Ce e drept imi trebuie o schimbare majoră in mediu meu, habitatul, deoarece pare că nu ma regăsesc in cotidianu din fiecare zi.
Imi plac tîţele foarte mult, aş putea spune că am o pasiune pentru tîţe. Sunt fascinat de faptul ca toate sunt diferite din statisticile proprii, şi am studiat cîteva perechi "in mai laif time", pur şi simplu e cea mai bună calitate a unei femei. Probabil că unii trag concluzii de genu obsedat (dar astea is doar femei), baieţii inţeleg care'i treaba. Cand te combini cu o tipă primul lucru pă care vrei să il faci dupe ce ii iei limba'n gură, care e??!!! vrei să ii atingi sînii (tîţele) de ce???!!! că sunt acolo şi iţi plac, că tre sa faci asta, esti obligat oarecum, sunt ale tale pa tot parcursu relaţiei. Acum nu prea contează marimea sau forma, nu exista un ideal cel puţin in cazul meu ...pur şi simplu le prefer. Sunt genu de individ misogino- arogant in toate tipurile de relatii cu o persoana de sex feminin, schimbarea psihicului se produce in momentu in care intră in joc tîţele....apoi e doar lapte şi miere ca să zic aşa. Femeile au primit in evoluţia lor fizica atuul ăsta deosebit de important cu care işi fac loc in societate...cu cît le ai mai la vedere ...cu atît ai intrare mai bună, degeaba are un zambet frumos dacă nu are un decolteu pa măsură ...nu au şanse doar daca individu e homosexual...in rest
nu au nici o problemă ajung de la capatul randului in faţă cu o simplă pereche expusă.
As putea vorbi despre si cu tîţe o zi intreagă pe diferite modele dar o sa ma rezum la ce am scris mai sus ca să nu expun idei de neinţeles, las aşa, oricum e lumea mea in capu meu.
Romania moare, aşa văd io lucrurile incă de acum caţiva ani, mi se pare ca totul se degradeaza, poate daca ramaneam in orasul ăla mic de provincie vedeam gratii pă cer ca Ghiorţ ( angajat cu normă intreaga la cfr şi part time la mesele de bar), dar am plecat, am vrut să mă emancipez şi am ajuns la concluzia că nu e mai bine nicaieri ca acasă. Mă tot intreb cum ar fi fost dacă nu aveam ambiţia asta, de să văd cum e viaţa la camin ????...ca de fabt asta am vrut nu am vrut sa ajung inginer, am vrut si am avut parte de viaţă de student ştii deaia cu distracţii cu partyuri, cu beţii crunte, cu femei, cu foame, cu bani mulţi, cu bani puţini, cu escapade, cu restanţe, cu note de zece, cu certuri, cu pierderea prietenilor pă drum (căi Bucuresti aici), cu excursii, am consumat şi droguri (ştie şi mama, dar nu's pt mine), cu muncă, cu oboseală, cu nervi, cu stress, cu probleme de sănătate, cu indiferenţă, cu rupere de pula, cu secrete.....bă!!! le-am facut pă toate cît am stat aici.
Poate intr-o zi imi gasesc şi io vocaţia , ca să zic aşa, lucru ăla care il fac şi imi place săl fac şi dacă mai castig şi bani din el ....cu atat mai bine
Aveti grija de lumea voastră...faceţi ce trebuie să faceţi cînd trebuie să faceţi pentru că atunci trebuie făcut.
DN